Capitolul 1
In campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea aici fara conflicte mari.
Era inceputul verii.
Familia Moromete se intoarse mai devreme de la camp. Cand ajunsera acasa, Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se daduse jos din caruta, lasase pe altii sa deshame si sa dea jos uneltele, iar el intinsese pe prispa o haina veche si se culcase peste ea gemand. La fel facuse si al doilea fiu, Nila; intrase in casa si dupa ce se aruncase intr-un pat, incepuse si el sa geama, dar mai tare ca fratele sau, ca si cand ar fi fost bolnav. Al treilea baiat, Achim, se furisase in grajdul cailor si se trantise in iesle sa nu-l mai gaseasca nimeni, iar cele doua fete, Tita si Ilinca, plecasera repede la garla sa se scalde.
Ramas singur in mijlocul bataturii, Moromete, tatal, trasese caruta sub umbra mare a celor doi salcami de langa poarta gradinii si apoi iesise si el la drum cu tigarea in gura. Parea de la sine inteles ca singura mama ramanea sa aiba grija ca ziua sa se sfarseasca bine.
Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva... Oamenii stateau insa in curti, nu era acum timpul de iesit in drum. Din mana lui fumul tigarii se ridica drept in sus, fara graba si fara scop.
- Ce mai faco, Moromete? Ai terminat, ma, de sapa ?
Iata ca se ivise totusi cineva. Moromete ridica fruntea si il vazu pe vecinul sau din spatele casei apropiindu-se de podisca. Se uita numai o data la el, apoi incepu sa se uite in alta parte; se vedea ca nu o astfel de aparitie astepta. "...Pe ma-ta si pe tine, chiorule !" sopti atunci Moromete pentru el insusi, ca si cand pana atunci ar mai fi injurat pe cineva in gand si acum il ingloba si pe vecin, fiindca tot aparuse; dupa care raspunse foarte binevoitor :
- Da, am terminat... Tu mai ai, ma, Balosule ?
- Am terminat si eu. Mai aveam un petic dincoace in Pamanturi, mi l-au sapat ai lui Tugurlan... Ce faci, Moromete, te-ai mai gandit ? Imi dai salcamu-ala ?
Moromete se uita tinta la vecinul sau intelegand pentru ce iesise el la drum si nu raspunse la intrebare. "Da, am discutat odata sa-ti vand un salcam ! Poate am sa ti-l vand... poate n-o sa ti-l vand... De ce trebuie sa ne grabim asa !?" parea el sa-i spuna.
- Dar Victor al tau... El nu mai iese la sapa, Balosule ? Sau de cand e voiajor nu-l mai aranjeaza? zise Moromete. Adica... admitem cazul ca fiind ocupat... mai adauga el.
Voi continua imediat!